Acasa » Media » Prima casa din Capitala
melik

Prima casa din Capitala

Cineva se gandea sa construiasca o casa, intre anii 1750-1760. La inceput, era doar o idee. Doar ideea unei case somptuoase, intr-un loc in care nimeni nu s-ar fi gandit ca ar avea rost sa construiasca o casa. Astfel, in centrul Capitalei, pe vremea aceea fiind locul nimanui, s-a construit o casa. Asadar, a aparut si ceea ce specialistii numesc, in prezent, „cea mai veche constructie din Bucuresti destinata locuirii”.

Vorbim despre casa Melik. A fost renovata de multe ori de-a lungul anilor, dar a ramas, in continuare, cea mai frumoasa si mai veche cladire destinata locuirii. Fiecare proprietar care a facut modificarile a respectat stilul initial. Casa este „inundata” de aerul traditional romanesc, prin cerdacul de la etaj, inchis cu geamuri, prin scara interioara din lemn, precum si prin acoperisul cu streasina lata. Legenda spune ca in trecut, casa a apartinut unui mare dregator din Tara Romaneasca. In urma decesului acestuia, constructia a fost achizitionata de Kevork Nazaretoglu, un negustor armean foarte bogat. Primele lucrari ale proprietatii, catalogate drept „lucruri neesentiale”, au fost facute de acesta.

Ca dar de nunta, Agop, fiul lui Kevork Nazaretoglu, a primit casa. Incepand de atunci, istoria se uneste cu prezentul. Singura mostenitoare a vechiului proprietar s-a casatorit cu Jacob Melik, un arhitect care a terminat scoala la Paris. A locuit acolo pana cand, in 1844, s-a intors in tara, chemat de ministrul de interne Barbu Stirbei.

Melik se intoarce in Romania dupa noua ani, si isi gaseste casa in ruina. Doreste sa isi repare constructia, si foloseste toate cunostintele sale in arhitectura, cere ajutor vechilor prieteni, si foloseste cei mai priceputi mesteri. Aici va trai tot restul vietii sale. Dupa moartea sa, sotia scrie un testament pentru a pastra intacta valoarea locuintei si peste ani. Astfel, casa va ramane comunitatii armenesti, cu gandul ca va fi transformata, mai apoi, intr-un „azil de vaduve sarace”. Din nefericire, constructia va ajunge iarasi la stadiul de ruina.

Peste ceva vreme, in anul 1969, casa Melik si terenul din jurul acesteia au fost donate catre parohia bisericii armenesti catre Consiliul Popular al Municipiului Bucuresti. Dupa ce este renovata, care a primit destinatia pe care o are si acum: prezinta colectia sotilor Serafina si Gheorghe Raut. In 1971 se intampla acelasi lucru, dar aceasta colectie se poate vedea acum in aceeasi casa transformata, in timp, in Muzeul Theodor Pallady. Casa Melik este renovata intotdeauna si mentinuta intr-o stare corespunzatoare.